FANDOM


LGBT Flag

Piatra de temelie pentru drepturile civile ale gay-ilor a început in Germania in 1969 cand un medic maghiar, Karoly Maria Benkert, a publicat o scrisoare deschisă către ministrul de justiție al Prusiei prin care contesta legislația, care la acea vreme pedepsea aspru homosexualitatea. Benkert a folosit pentru prima dată cuvântul homosexual în acea scrisoare. Înainte de acea dată, medicii foloseau termenul de dorință sexuală inversată ca pe un diagnostic pentru persoanele homosexuale. Foarte des a fost folosit și termenul de nebunie morală. Legea vremii considera contactele sexuale dintre doi bărbați ca fiind o perversiune, sodomie în timp ce homosexualii educați ai Europei se numeau pe ei înșiși ca fiind inversați congenital, termen folosit pentru prima oară de neurologul neamț Krafft-Ebing.

Cuvântul congenital a avut o importanță deosebită deoarece implica faptul că orientarea sexuală este dobândită, așadar, nimeni nu putea fi tras la răspundere. Ideea alternativă a fost că orientarea sexuală este dictată de liberul arbitru, adică control voluntar. Nu s-au schimbat prea multe, așadar, și acum peste 150 de ani polemicele legate de această temă sunt la fel de vii.


Omul de știință german, Karl Heinrich Ulrichs, a popularizat teoria conform căreia homosexualii ar constitui un al treilea sex: corp de bărbat și minte de femeie. Ulrichs astfel a fost primul om de știință al secolului al XIX-lea care susținea că homosexualitatea este dobândită, la fel ca și oricare alt caracter, pe linie genetică. În 1889, Magnus Hirschfeld, un medic german care a fost profund influențat de teoria celui de-al treilea sex a lui Ulrichs, a facut un fel de jurnal devotat studiului homosexualității. În 1911 Hirschfeld pune bazele Institutului pentru Științe Sexuale la Berlin care avea ca scop studiul sexualității din mai multe puncte de vedere: biologic, antropologic și al datelor statistice. Crisropher Isherwood, care a vizitat institutul, îl descrie în Cristopher și cei ca el. Naziștii când au venit la putere au distrus institutul lui Hirschfeld și toate documentele acestuia.


Rapoarte-gay

Fotografie care arată cum naziștii au ars toate documentele lui Hirschfeld.

Tirania naziștilor de-alungul celui de-al doilea război mondial a pus o amprentă grea asupra cuvântului homosexual, aceștia fiind mutilați, tatuați cu celebrul triunghi roz, puși la muncă silnică dar majoritatea au fost exterminati ca niște gândaci in celebrele camere de gazare. Triunghiul Roz al lui Richard Plant este o lucrare excelentă care descrie această perioadă.

În Anglia anilor 1880, poeții Edward Carpenter (care nu era gay) și J.A. Symonds (care era gay) au militat deschis pentru drepturile homosexualilor și au făcut și ceva progrese (minore, ce-i drept) în opinia publică. Dar chiar la finele secolului al XIX-lea cele două procese care l-au condamnat pe Oscar Wilde, au cauzat ca homosexualitatea să fie condamnată oficial ]n marea Britanie. Abia în 1959 Raportul Wolfenden, eliberat de guvernul britanic, recomanda abolirea legii care pedepsea homosexualitatea.

În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după Revoluția Comunistâ din 1917 însă din nefericire a fost dinou pedepsită dup moartea lui Lenin, când dictatorul Joseph Stalin a preluat controlul. După cel de-al doilea război mondial întregul bloc european estic condamna homosexualitatea, după modelul Rusiei. După terminarea războiului rece, schimbările sociale care au survenit în estul Europei, au adus cu ele și acceptarea gay-ilor în toate ţările odată comuniste, România și Bulgaria fiind fruntași în acest domeniu. Chiar și Rusia are acum o viață gay vibrantă.

În S.U.A. liberalizarea homosexualității a început în 1924 cu o organizație numită Societatea pentru Drepturile Omului. Scopul său a fost să educe publicul în privinșa homosexualității și să determine guvernul să renunțe la legile care încriminau homosexualitatea. Foarte repede dupa înființare, organizația a fost demolată de poliție și presă.

Climatul sexual în Statele Unite a fost foarte dificil pentru homosexuali în perioada premergătoare și în timpul celui de-al doilea război mondial. Cei care au rămas verticali și nu și-au ascuns orientarea sexuală au fost ținta hărțuirii de către poliție, arestării, tratamente psihiatrice brutale și castrărilor legalizate.

Chiar și așa, focul din vocea gay-ilor și lesbienelor nu a fost stins, menținut fiind de nume sonore ale Hollywood-ului cum ar fi Greta Garbo, Cary Grant și Marlene Dietrich care nu și-au ascuns niciodată homosexualitatea sau bisexualitate-a-fi-bisexual-inseamna-curajul-de-a-fi-tu/”>bisexualitatea. Mulți sociologi și istorici considera cel de-al doilea război mondial evenimentul cheie care a dus la coming-out-ul lesbienelor si gay-ilor din Statele Unite ale Americii. Homosexualilor le-a fost permis să se întălnească și să sicializeze pentru prima dată. Mulți gay s-au alăturat trupelor de homosexuali (da, chiar a existat așa ceva) al căror rol a fost acela de a distra (no pun intended) armatele S.U.A. O acoperire excelentă a acestui subiect în Coming-out printre gloanțe: Istoria homosexualilor în timpul celui de-al doilea război mondial de Allan Bérube (Coming Out Under Fire: The History of Gay Men and Women in World War Two).


Garbo

Bisexualitatea Gretei Garbo a fost cunoscută și acceptată.

Publicarea primului raport Kinsey despre comportamentul sexual al bărbaților în 1948 a confirmat multe din ce se știa deja. Gay-ii au început să se întâlnească și a apărut prima revistă gay, numita ONE. Serviciul poștal american a refuzat să difuzeze revistele și s-a iscat un proces, care a fost caștigat de gay. A fost prima mare victorie a gay-ilor.

În 28 Iunie 1969 când poliția New York-eză a încercat în urma unui razii să închidă un local gay numit Stonewall Inn, clientela formată în mare parte din prostituați gay și travestiți s-a răscolit împotriva poliției și mai mulți polițiși au fost doborâți de poșetele travestiților. Acest eveniment a devenit cheia definitorie care a marcat mișcarea pentru drepturile gay-ilor in Statele Unite și în lumea întreagă.


Stonewall riots

Fotografia care a aparut pe prima pagină a lui New York Dayly News, Duminică, 29 Iunie 1969: Gay-ii care s-au luptat cu polițiștii pentru drepturile lor.

Primul marș gay a avut loc în New York, în Iunie 1970 și a avut drept scop aniversarea unui an de la evenimentul Stonewall și ziua de 28 Iunie a fost dedicată liberalizării gay-ilor. Evenimentul a fost organizat de Gay Liberation Front și mulțimea a mărșăluit de la Greenwich Village până la Central Park.


Gay-liberation

Primul marș gay, New York, 1970

Prima mișcare de acest gen s-a organizat în 2004, şi a pornit de la ideea unui mic festival numit DiversFEST. Deşi contextul social nu era deloc favorabil, procesul de organizare a fost un succes şi evenimentul începea să prindă contur.


Gay-fest-2004

Prima tentativă de marș gay în Romania a avut loc în 2004

Timpul scurs până la realizarea propriu-zisă a Gay fest-ului a adus după sine şi retragerea din această iniţiativă a unor isponsori, însă Asociaţia ACCEPT a continuat în pofida dificultăţilor întâmpinate. Şi astfel, în perioada 3-9 Mai 2004, a debutat primul Gay FEST în Romania, numit Festivalul Diversităţii, care a însemnat Festival de Film şi conferinţă de presă care marca deschiderea evenimentului dar şi a unei tradiţii.

Sursa: DarkQ.net

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki