FANDOM


Imi pare rau ca trebuie sa spun asta dar inca e multa prostie si nostalgie in Romania. Faptul ca noi nu vrem sa acceptam adevarul istoric, ne dam altceva decat ce am fost de-a lungul veacurilor, nu ne face mai patrioti. Eventual vom vi mai nationalisti cu tenta extremista si intoleranta fata de altii. Pe nationalismul si prostia noastra s-au bazat Ghita Funar, cel care a tras Clujul in urma cu 10 ani, WC Tudor care ne indemna la razboaie civile cu ungurii, intoleranta fata de straini, evrei, tigani. Istoria trebuie judcata la rece si nicidecum invatata din filme de rahat ca ale acelui Nicolaesu, individ care a supt la tatza comunismului decenii intregi si indobitocind romanii prin filmele sale. Ca regizor ii recunosc singurul film bun, comedia Nea Marin miliardar, in rest sunt propaganda mincinoasa. Din pacate, asa cum am spus oamenii nu vor sa accepte ca de-a lungul timpului au existat conducatori si conducatori cu interese personale sau de grup mai importante decat interesele iobagului de rand care murea pe campul de lupta. Azi sar unii ca arsi daca vii si le spui adevarul din documente, nu cel falsificat, cum ca Avram Iancu e considerat de multi istorici un criminal de razboi, revolutia de la 1848 a fost de fapt o contra revolutie a revolutiei maghiare, contrarevolutie sustinuta tocmai de austrieci iar in timpul asa zisei revolutii, sub conducerea Craisorului, a fost distrusa Cetatea Aiudului, fiind ucisi toti, fara discernamanat (femei, copii, chiar si preotii). La fel s-a intamplat pe domeniul Zlatnei, unele localitati fiind efectiv rase. Intorcandu-ne la marii conducatori, cum va explicati ca noi ii bateam pe turci la Podul Inalt, Rovine, Miraslau, etc si apoi...plateam tribut. In ceea ce priveste asa zisa independenta a Moldovei sub Stefan cel Mare, ea exista tocmai pt ca se platea tribut si pt ca turcii nu erau interesati deloc de moldova, nici nu trecusera pe acolo in drumul lor spre vestul Europei. Astia suntem ca natie: in loca sa ne gandim de ce acum cateva sute de ani traiam in bordeie ca ramele si eram calariti de toate natiile care au trecut pe aici culminand cu fanariotismul care ni s-a impregnat in sange, Occidentalii construiau monumente superbe, descopereau teritorii, cucereau si colonizau lumea, inventasera industria si industrializarea pornind de la manufacturile din sec 17. Romanii invata istoria din filmele lui Nicolaescu si ne credem poporul ales, cu cele mai nobile calitati in loc sa ne descoperim pe noi in adevarul istoric, acceptand plusurile si minusurile.Si romanii ca si alte popoare au comis atrocitati iar o privire obiectiva spre trecut ne poate feri ca istoria sa se repete. A se vedea unde duce intoleranta de orice culoare (macelurile din Orientul Mijlociu, masacrele din Balcani), toate aceste intr-o perioda in care nu ne mai imaginam ca asa ceva se mai poate intampla.


Rascoala sau Complot ? - profesor si istoric Anton Caragea. Cine nu a auzit de rascoala taranilor din 1907? Timp de mai bine de 45 de ani, regimul comunist a considerat evenimentele ca pe un exemplu elocvent al caracterului capitalismului românesc, dur si nemilos, care a ajuns pâna într-acolo, încât a ordonat sa se traga asupra taranilor nemultumiti de conditiile de munca si trai. Nu întâmplator, istoricul oficial al stalinismului românesc, Mihai Roller (Magazin istoric, nr. 10/2002), a strâns si publicat în 1948, cu o repeziciune demna de o cauza mai buna, documentele rascoalei din 1907. Tot ceea ce sustinea propaganda comunista se afla acolo: executii, interventia armatei, cifra de 11.000 de morti preluata din articolele lui Constantin Mille si, în final, grozavia ascunderii dosarelor de catre însusi regele Carol I. Astazi, la peste 95 de ani de la evenimente, documentele ne spun o poveste diferita de aceea cu care marea majoritate ne-am obisnuit deja. Un adevar ascuns prea mult timp în spatele discursului oficial. Daca Imperiul Austro-Ungar a avut, dupa 1866 (înfrângerea în fata trupelor prusace ale lui Bismarck), un an de care sa fie cu adevarat mândru si în care sa îsi retraiasca gloria, acela a fost, fara îndoiala, anul 1908. Se împlineau 60 de ani de domnie a marelui împarat Franz Joseph, iar întregul aparat militar si diplomatic al imperiului trudise din greu sa îi ofere un adevarat moment de neuitat. Contele Alois Aerenthal, ministru al Afacerilor Externe al Dublei Monarhii, era unul dintre partizanii doctrinei habsburgice "A.E.I.O.U." (Austria est imperare orbi universo - Austria trebuie sa conduca întreaga lume) si decisese ca anul 1908 va deveni cel în care trebuia demonstrata valabilitatea axiomei. Planul fusese gândit înca în urma cu câtiva ani. În primul rând, Alois Aerenthal pregatise anexarea oficiala a Bosniei si Hertegovinei, provincii pe care imperiul le administra din 1878, ca urmare a prevederilor tratatului de la Berlin. Le administra doar, caci suveranul nominal ramânea sultanul de la Constantinopol. Spre a-l împiedica pe acesta sa intervina în apararea drepturilor sale, Aerenthal a pregatit o rascoala în insula Creta si proclamarea independentei Bulgariei, alta componenta nominala a Imperiului otoman. Toate cele trei evenimente au avut loc aproape simultan, punându-l pe sultan în imposibilitate de a reactiona. Bulgaria a obtinut astfel independenta, Austro-Ungaria - Bosnia-Hertegovina, iar singurii care au platit oalele sparte au fost cretanii, a caror rascoala a fost zdrobita, dar care, într-un final fericit, au reusit sa se uneasca cu Grecia (1908). Un alt început pentru primul razboi mondial? A doua parte a planului conceput de Aerenthal presupunea distrugerea celor doi inamici traditionali ai dublei monarhii, respectiv Serbia si Rusia. Dupa cum era si firesc, Serbia a respins încorporarea Bosniei-Hertegovinei, populata în special de sârbi, la Austro-Ungaria, cerând compensatii si protestând vehement. Acesta era exact pretextul dorit de Aerenthal. Armata imperiala a înconjurat Serbia si a amenintat cu razboiul. Belgradul a solicitat imediat ajutorul Rusiei, urmând exemplul atâtor alte actiuni din lungul istoriei. Dar în 1908 Rusia era o tara devastata. În anii 1904-1905, flota si armata sa fusesera distruse de japonezi, urmând apoi doi ani de revolte interne, finalizate printr-o revolutie ce aruncase de-a dreptul tara în haos. Totusi, tarul Nicolae II (1894-1917) a încercat sa intervina, dar s-a vazut confruntat cu un dur ultimatum venit din partea Berlinului si a Vienei, prin care acestea îl amenintau cu un atac imediat în cazul sprijinirii Serbiei. Cauza sârba trebuia abandonata...

Astfel anul 1908 aducea si umilirea internationala a Rusiei, înfrângerea Serbiei si gloria Austro-Ungariei. Adica, exact aceeasi conjunctura care va conduce la izbucnirea primului razboi mondial în iulie 1914. Radacinile se regaseau în anul 1908. O singura neîmplinire umbrea gloria imperiului: România. Si ea, ca si Serbia, avea teritorii nationale si populatii asuprite de dubla monarhie; si ea visa la revansa; si ea ar fi trebuit umilita si zdrobita în anul de gratie 1908. Daca planul lui Aerenthal ar fi reusit, atunci poate nu ar mai fi existat nici momentul 1916 si nici Marea Unire din 1918. Dar, din fericire pentru noi, încercarea a esuat. Interesul Puterilor Centrale fata de România nu era de data recenta. Iar în preajma anului 1907, el se intensificase brusc. Istoricul Karl Scheerer (Magazin istoric, nr. 11/1974) a observat, la rândul sau, noul tip de atentie acordat României în acest interval cronologic. O rascoala care ar fi pus puterea de la Bucuresti în imposibilitatea de a mai guverna, urmata de interventia, solicitata sau impusa de la Viena, a trupelor austro-ungare pentru ocuparea si "salvarea" situatiei în zona. Si astfel se distrugea orice posibilitate a României de a actiona pentru eliberarea românilor transilvaneni. Reteaua lui Eidinger Centrul de unde se pregatea lovitura era orasul Cernauti. Aici, generalul Fischer, seful jandarmeriei austriece, înfiintase un birou de plasare de forta de munca si bani (bineînteles si spioni!) în România, birou condus de un anume N. Eidinger.

Acesta avea o sumara pregatire militara, iar tactica sa de infiltrare a spionilor în tara vecina se folosea de marile linii de cale ferata si de sosele. În anul 1905, el a deschis un birou comercial în sediul hotelului Athénée Palace din Bucuresti si a început plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul României. În plus, oferea importante câstiguri arendasilor, preluându-le produsele agricole si livrându-le apoi armatei austro-ungare. Unele dintre cele mai profitabile relatii de amicitie, dar si comerciale le-a avut cu de-acum cunoscuta familie Fischer, marii arendasi din regiunea Moldovei. Alte tinte ale spionajului austro-ungar si care vor juca un rol important în evenimentele anului 1907 sunt reprezentate de tagma ziaristilor, în special de Constantin Mille si ziarul Adevarul. Spionul imperial Günther raporta în acest sens la Viena: "Afacerea ziarului Adevarul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume". În aceeasi maniera se va "lucra" si cu alte gazete, precum Universul, Epoca, ale caror "articole erau scrise" - marturisea acelasi Günther - "pe biroul meu". Nu întâmplator, ele vor fi si cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morti în tragicele evenimente. Cu alte cuvinte, pâna în 1907, Austro-Ungaria îsi crease o vasta retea de spionaj si influenta, mergând de la periferie si pâna în centru, implicând oameni politici, arendasi, chiar si mii de simpli lucratori, plasati de Eidinger în puncte considerate strategice. Reteaua parea bine pusa la punct si gata de actiune.

Daca foametea ar fi condus la rascoala, anul 1904 ar fi fost momentul cel mai propice în acest sens. În schimb, în 1907 se anuntau chiar recolte bune si anul venea, lucru extrem de important, dupa alti doi cu rezultate frumoase. Cum de a izbucnit totusi revolta? O rascoala cu cântec Un mare arendas, Mochi Fischer, prieten cu Eidinger, a refuzat sa semneze învoielile agricole cu taranii sai pentru anul 1907. A amânat si refuzat orice oferta, pâna când, la începutul lunii martie, taranii dintr-un sat cu nume parca predestinat, Flamânzi, temându-se ca vor ramâne fara lucru si hrana, au cerut cu violenta semnarea contractelor. Speriat, Mochi s-a refugiat la Cernauti, la prietenul sau, fara însa sa semneze nimic si lasându-i pe oameni de-a dreptul disperati. Pericolul lipsei de pamânt, deci de munca, era din ce în ce mai puternic. Imediat, pe miile de hectare arendate de Fischer, apar personaje ciudate, care dau de baut la toata lumea si îndeamna la violenta. Ataca primariile, posturile de jandarmi; sunt înarmati si au o evidenta pregatire militara. Toate rapoartele de la Botosani, din judetul Neamt, arata acelasi lucru: indivizi din afara satelor, cu uniforme ciudate si rute de deplasare pe linia Botosani-Cernauti sunt la radacina tuturor atacurilor. Carol I a înteles rapid ce se întâmpla si, pe data de 7 martie 1907, a ordonat ca frontiera de la Suceava la Mihaileni sa fie ocupata militar, pentru a împiedica infiltrarile agentilor austro-ungari. Dar era destul de târziu. La începutul lunii martie, razvratirile din nordul Moldovei erau tinute sub control si linistea începea sa revina, când ziarul Adevarul a început o ampla campanie împotriva a ceea ce ziaristii de aici numeau "marile masacre". Titlurile vuiau: Refuz de a iesi la munca câmpului, Ridicarea recoltelor cu forta, Se trage în tarani... Prefectul de Focsani, Aguletti, comunica lapidar capitalei: "Ziarele raspândesc enorm spiritul de rascoala, publicând stiri de zvon, fanteziste, exagerate. Bineînteles, în fruntea tuturor se aflau Adevarul si Universul. Din acest moment apare într-adevar si rascoala reala, caci ziarele relateaza - fals - stirea conform careia acolo unde oamenii au avut curajul de a se revolta, s-au si semnat contractele atât de dorite de tarani si comunitatea rurala. Si ce nu face omul pentru un ban în plus? Chiar si o... rascoala. Europa se îngrijoreaza În luna martie, rascoala se extinde, pe acelasi tipar si cu ajutorul acelorasi agitatori. Sunt cuprinse judetele Iasi, Suceava, Vaslui, Falciu, Tecuci, Neamt, Bacau, Tutova, Putna etc. Guvernul conservator se arata incapabil de a controla situatia. Primul ministru, "Nababul" Gheorghe Cantacuzino, a dat un ordin, cel putin ciudat, solicitând reprimarea rascoalei "cu cea mai mare fermitate si blândete". Alti fruntasi conservatori, precum Mihail Pherekyde, sunt de ani buni pe lista de plata a Austro-Ungariei si deci refuza sa ia vreo masura imediata. Doua personaje au realizat însa gravitatea situatiei: Take Ionescu si Carol I. Primul, sesizând ciudatenia momentului în care marii proprietari nu îsi apara deloc pamânturile, fuge la rege, solicitându-i interventia imediata. Astfel, cei doi au provocat retragerea conservatorilor de la putere si venirea liberalilor, sprijiniti de Take Ionescu, pentru a pune capat rascoalei (12 martie 1907). Pasiunea pentru sosele a spionilor creati la scoala lui Eidinger a început de-acum sa dea roade. Urmând liniile de cale ferata si soselele, rascoala s-a extins dupa 12 martie si în Muntenia. Radu Rosetti îsi amintea: "oameni calari mergeau în capul bandelor, îndreptându-se spre Bucuresti, devastând, pradând, dând foc, omorând". Interesant este ca în multe locuri, dupa cum arata rapoartele, "taranii s-au înarmat si au aparat satul de rasculati". Dar în alte zone, jaful si crima au întunecat judecata, taranii alaturându-se agentilor imperiali. De îndata ce în ziarele din România au aparut primele stiri, mult exagerate, despre rascoala, presa vieneza n-a gasit un alt subiect mai interesant de dezbatut decât evenimentele din tara noastra. Carol I se mira chiar într-o discutie avuta cu Alexandru Marghiloman de "depesile fabricate la Cernauti cu privire la masacrele antisemite, la prigonirile evreilor... mai cu seama Neue Freie Presse (din Viena) s-a distins prin raspândirea acestor depesi ... acest ziar a publicat toate stirile posibile". Imediat, presa internationala a începuta sa anunte iminenta prabusire a României. Înca înaintea izbucnirii evenimentelor, la 1 martie 1907, Aerenthal stia ca va fi aici o rascoala si cerea Legatiei din Bucuresti o interventie dura. La 26 martie, dupa ce "intuitia" remarcabila a lui Aerenthal se împlinise, el anunta "ca nu poate privi cu indiferenta rascoalele care bântuie România [...] Trebuie sa ne ocupam de marile tulburari din tara dvs., întrucât avem o granita comuna foarte întinsa". Corpul 12 armata austriac de la Brasov a fost mobilizat, aceeasi situatie înregistrându-se si în cazul celui de la Cernauti, pentru o interventie dincolo de Carpati. Se parea ca în aplauzele Europei îngrijorate de masacrele din România, Aerenthal putea ocupa tara. Wilhelm nu îl sprijina pe Franz Deja planul austro-ungar devenise pentru multi vizibil. Carol I i-a înlaturat pe conservatori de la putere si, un nucleu dur, în frunte cu I.I.C. Bratianu, ca ministru de Interne, si Alexandru Averescu, la Razboi, a primit de la suveran autorizatia de a pune ordine rapid în tara. La 18 martie 1907 se declara starea de asediu pe întreg teritoriul României, urmând apoi mobilizarea generala, la care au raspuns peste 140.000 de oameni, pâna la data de 29 martie. De data aceasta, curgea într-adevar sângele de care vorbeau ziarele: s-a tras cu tunul si s-au operat aproape 10.000 de arestari. Curând, situatia a început sa se normalizeze si a aparut clar ca noul guvern poate tine în mâna situatia. Lovitura finala data planului lui Aerenthal a venit însa chiar de la Viena, din inima imperiului. Franz Joseph nu cunostea uneltirile sfetnicului sau si în momentul în care a aflat ca se pregatea o interventie militara în România, a protestat vehement. Caci Carol I era prietenul sau, faceau parte din aceeasi lume si erau de aceeasi vârsta. În plus, regina Elisabeta se întelesese foarte bine cu sotia împaratului, Elisabeta a Austriei. Astfel ca Aerenthal nu numai ca nu a primit regeasca sustinere, ci Carol a fost cel caruia Franz Joseph i s-a adresat, într-o calda scrisoare, felicitându-l pentru reprimarea rascoalei. Ziarele vieneze au înteles imediat ca suveranul se exprima în acest fel împotriva interventiei militare, parasindu-l total pe Aerenthal si sustinatorii acestuia. Întâmplator sau nu, imediat dupa aceasta rascoala a luat sfârsit. Carol I a înteles rapid cine a fost în spatele rascoalei si a si numit-o de câteva ori deschis: agentia din Cernauti. Ca atare, pe când Bratianu si Averescu se foloseau de arme pentru a înabusi spiritul rascoalei, regele român s-a adresat celor care puteau actiona direct la sursa rautatilor: Franz Joseph si Wilhelm II. Împaratul austro-ungar si-a facut datoria. La fel si Germania lui Wilhelm, care a anuntat imediat ca nu considera necesara o interventie în România. O enigma care a tulburat generatii Rascoala a luat sfârsit ca prin farmec, lasând în urma doar oameni nauciti de cele întâmplate. O enigma a persistat însa: de ce Carol I a solicitat lui Bratianu ca toate actele rascoalei si ale represiunii sa nu ramâna în arhive? Explicatia oficiala a fost ca regele nu dorea o judecare a fostilor ministri liberali, atunci când conservatorii vor reveni la putere. Motivul nu sta însa în picioare, caci regele interzisese deja doua procese similare - al liderilor conservatori din 1871-1876 si cel al lui I.C. Bratianu în 1888, când Alexandru Candiano-Popescu îsi aminteste ca regele le-a declarat conservatorilor ca daca persista în intentia de a-l judeca pe Bratianu, el va merge zilnic cu trasura la închisoarea lui Bratianu si îi va încredinta guvernul, "amândoi conducând tara de la puscarie". Se stia clar ca regele nu va accepta niciodata ca un guvern al lui sa fie judecat si ca va alunga de la putere pe cei care îi vor solicita un asemenea lucru. Însusi I.I.C. Bratianu, care avea tot interesul ca aceste documente sa fie ascunse, a protestat în fata regelui pentru preluarea lor. Raspunsul adevarat trebuie cautat însa în originea evenimentelor. Astfel, cunoscându-se ca perfida Austrie a fost în spatele rascoalei, ramânerea României în alianta cu ea sau alaturi de Puterile Centrale devenea de neconceput. Iar alianta cu acestea, respectiv cu Germania natala, reprezenta visul etern al lui Carol. Vis care îl va duce însa în mormânt, când se va prabusi în septembrie 1914, în momentul în care România a refuzat sa intre în razboi de partea Germaniei. Pentru a apara acest vis, a ascuns regele român celebrele dosare care aratau clar ca Austro-Ungaria - aliata noastra, dar si a Germaniei - încercase desfiintarea tarii. Iar Carol I n-a putut sa accepte prezentarea unui asemenea adevar.

Ion Bulei: „Răul are dimensiunile sale“ Acţiunea armatei române de la 1907, pentru potolirea răscoalei ţăranilor din acel an, n a fost un genocid (termen cu conotaţii etnice folosit după al Doilea Război Mondial), n a fost nici o crimă în masă, ci represiune, reacţia autorităţilor în faţa unei răzvrătiri, care risca să pericliteze ordinea interioară a statului român. Privind această represiune, se ştie că regele Carol I a ţinut în arhiva sa personală multe din documente. Motivul lui Carol nu a fost acela pe care i l spune lui P.P.Carp, venit în 1912 să l întrebe unde sunt dosarele răscoalei de la Ministerul de Interne (Carp, ca prim ministru, fusese, la rândul său, întrebat în Parlament). „Sunt acolo unde trebuie să fie“, îi spusese el, şi îi şi cere lui Carp să comunice acest răspuns în Parlament. Nu la rege trebuiau să stea documentele statului, ci în Arhivele Centrale. Regele voise în acest fel să scoată răscoalele din confruntările politice dintre partide. Şi mai voise să nu se pună din nou în evidenţă caracterul lor antisemit în Moldova, care nu făcea decât să umbrească şi mai mult în Occident imaginea ţării. O discuţie în Parlament, atunci, ar fi oprit poate încă în acele timpuri fanteziile diverşilor gazetari plătiţi, ca acelea ale lui Constantin Mille din „Adevărul“, preluate peste timp de politicieni. Printre documentele din arhiva regală este şi un raport din mapa primului ministru D.A. Sturdza, unde sunt tabelele cu evidenţa represiunii răscoalei pe zile, între 28 martie 5 aprilie 1907, adică exact în perioada ei de maximă expansiune. În total, tabelele înregistrează 421 de morţi, aproximativ 112 răniţi şi 1751 de arestaţi. Sunt cifre confidenţiale comunicate şefului guvernului. În răspunsul său, dat în Cameră îndată după terminarea răscoalei, I.I.C. Brătianu indică 419 victime. Deci o cifră foarte apropiată de aceea comunicată de Ministerul de Interne şi de Război lui D.A. Sturdza. Sunt aceste cifre mincinoase, cum afirma acuzator C. Mille în „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ şi în „Le Courier europeen“, unde dă date de 13.000, 12.000 şi, în urmă se stabileşte cifra de 11.000 de morţi? Cifrele indicate provin din rapoartele oficiale ale Ministerului de Război. Ale ziarelor de mai sus de unde provin? Se bazau „pe documente ale propriului său director, pentru a cere neîncetat pedepsirea autorilor mârşavului masacru“, cum explica publicaţia franceză. Cu alte cuvinte, pe informaţiile lui C. Mille. Informaţii la fel de credibile ca şi ale revoluţionarului balcanic, „mare prieten“ al României, Cristian Racovski, care vorbea în aceeaşi perioadă în Occident de zeci de mii de morţi. Cum a ajuns până la noi numărătoarea lui Mille şi cum a fost înmormântată aceea oficială? Prin nepriceperea unora şi ura „de clasă“, întreţinută politic, a altora. Indiferent de numărul de victime, răul social din 1907 rămâne desigur de neiertat. Dar şi răul are dimensiunile sale. Ion Bulei este profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. De regula este descalificant sa bati campii despre lucruri seriosae ce tin de stiinta. ...istoria fiind o stiinta.


http://www.contributors.ro/cultura/video-protocronismul-atacat-cu-baioneta-luciditatii-dan-alexe-despre-%E2%80%9Cdacopatie%E2%80%9D-si-slabiciunile-mintii-care-o-fac-posibila/

Protocronismul atacat cu baioneta luciditatii. Dan Alexe despre “dacopatie” si slabiciunile mintii care-o fac posibilaEdit

Cartea lui Dan Alexe, “Dacopatia si alte rataciri romanesti”, recent aparuta la editura Humanitas, va scandaliza pe multa lume – nu numai pe “dacopati”, ci si pe cei ramasi intoxicati cu istoria scrisa de istoricii comunisti. Va produce zarva, o mare cantitate de comentarii si de pareri, de controverse si lupte pe Facebook. Dar tulburarea pe care o creeaza este una sanatoasa, fara de indoiala. Incurajata in trecut de comunismul nationalist, boala protocronista romaneasca revine pe tot felul de canale si infecteaza minti cu o usurinta surprinzatoare. Rezultatul pe care-l produce e prostia fatisa. Iar prostia are nevoie de leacuri tari ca sa iasa din inertia care-i e proprie. Cartea lui Dan Alexe e un leac tare. Ironica, sarcastica, erudita, bazata pe argumente puternice lingvistice si istorice, uneori ludica, scrisa cu nerv de jurnalist – va face deliciul cititorului rational si ii va scoate din minti pe “ocultistii” autohtoni. Dan Alexe face in aceasta carte un serviciu public necesar de luciditate.


Discutia de mai jos e departe de spectacolul pe care il ofera cartea cititorului. E doar o introducere si o investigatie a deraierilor mentale pe care se bazeaza “dacopatia”.


Idei din discutie:

  • Dacopatia este o ratacire, o luare razna. Dacopatii postuleaza o natiune adamica, o esenta biologica romaneasca ce ar transcende epocile, veacurile, culturile. Este o nebunie ce trebuie oprita – prin sarcasm si prin ironie. Daca nu-i opresti exista pericolul sa ajunga in manualele scolare.
  • “Dacopatii” vin cu un adevar unic – continuitatea daco-romaneasca. Ei postuleaza ca poporul roman are o continuitate biologica cu dacii, ignorand ceea ce defineste un popor – limba, cultura. E un reductionism fascistoid.
  • Teoria dacopata este o mitologizare a unei entitati artificiale, de pripas, improvizate pe elemente disparate, din autori antici. Se bazeaza pe o profunda ignoranta privind istoria, lingistica, antropologia, etnografia si arheologia.
  • Nici unul dintre “dacopati” nu este specialist in vreunul dintre domeniile pe care-l discuta. Ei au ocupat insa o pozitie proeminenta si nociva in peisajul mediatic.
  • Scriitorii antici nu sunt surse fiabile in acest domeniu, grecii si romanii nu s-au ocupat niciodata de identitatea vecinilor lor, e greu sa aflam si ce fel de limba vorbea Alexandru Macedon. Daca nu stiau despre ce limba vorbeau vecinii lor, oare sa fi avut habar ce limba vorbeau populatii de la 1000 de kilometri la nord?
  • “Dacopatii” reconstituie un trecut mitologic neverosimil. Transpun in antichitate harta Romaniei de azi si calculeaza cat din teritoiu a fost romanizat. Populatia antica a ceea ce noi numim astazi Dacia este foarte greu de evaluat, dar nu putea urca la multe sute de mii. Asta iti anuleaza din start contrargumentul latinizarii – “dacopatii” spun cum de s-a latinizat aceasta populatie atat de mareata si glorioasa de care vorbea Herodot. Herodot habar n-avea. Cand el spune ca tracii erau la fel de numerosi ca indienii aceasta era o simpla eticheta, o eticheta vaga pusa de un proto-ziarist al epocii antichitatii.


Exista o traditie nefasta a “dacopatilor”. Piatra de temelie a pus-o Densusianu, care era un ocultist, un notar de provincie, fara studii de lingvistica. Sunt surprins cand vad astazi ca Densusianu poate fi luat in serios ca lingvist, el se inscrie intr-o lume de ocultisti ai secolului al XIX-lea care scriau despre tarot, piramide. Despre inrudirea subterana a limbii romane cu albaneza. Trebuie facuta aici o distinctie neta intre imprumuturile lexicale de la o limba la alta – care sunt superficiale – si similitudinile tipologice ale unei limbi. Sa luam cazul limbii engleze. Daca ne-am lua dupa lexicul ei ar trebui sa fie o limba neo-romanica, pentru ca majoritatea cuvintelor provin din latina si franceza. Limba engleza s-a latinizat mai ales dupa cucerirea normanda – normanzii vorbeau franceza – iar apoi limba franceza a fost limba de curte pana la Renastere. Gramatica limbii engleze ramane germanica, insa. Aici e un lucru asupra carora “dacopatii” se inseala profund, nerealizand faptul ca alabaneza si romana s-au latinizat in acelasi timp prin cucerirea romana. Masa lexicului comun al romanei si albanezei este impresionanta. Albaneza, insa, a fost latinizata profund in lexic, dar a ramas cu o structura pre-latina. A impartit cu romana unele lucruri – fapt care arata o convietuire indelungata. De pilda, articolul hotarat care se pune la sfarsitul substantivului – ceea ce desparte romana de alte limbi romanice – este comun limbii albaneze. Un argument suplimentar este si faptul ca ambele limbi au influentat profund limbile slave din Balcani. Bulgara si macedoneana, spre deosebire de toate celelalte limbi slave, au pierdut flexiunea, nu mai au cazuri, cazurile se formeaza prin adaugarea unui articol hotarat la sfarsitul cuvantului. Acest lucru nu se naste spontan, vine din influenta vecinilor. Exemplul culturilor caucaziene. In Caucaz gasim poate cea mai mare diversitate lingvistica din lume. Practic fiecare vale vorbeste limba ei – nu dialecte ale aceleiasi limbi. In Daghestan care are doua milioane de locuitori si e mare cat Olanda – tiunut muntos in cea mai mare parte – se vorbesc 26 de limbi recunoscute oficial, fiecare cu dialectele ei. Cu toate acestea Caucazul prezinta o uniformitate uluitoare. Toti se imbraca la fel de la Marea Neagra pana la Marea Caspica. Au acelasi tip de costum popular, aceleasi mancaruri, chiar daca le numesc diferit, aceleasi legende, acelasi tip de obiecte domestice. Prin urmare limba este un lucru, civilizatia materiala, domestica este altceva, ele nu se suprapun. Noua ne-a intrat in cap de la scoala ca o limba coincide cu o cultura – vizuala, grafica, artizanala. Nu este adevarat. Asa ca faptul ca sarmalele sau micii sunt aceleasi mancaruri din Anatolia pana in Ardeal nu impieteaza cu nimic asupra limbii romane sau asupra unicitatii culturii romane.


“Sunt surprins cand vad astazi ca Densusianu poate fi luat in serios ca lingvist, el se inscrie intr-o lume de ocultisti ai secolului al XIX-lea care scriau despre tarot, piramide.”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu.Pare o sursă credibilă, nu?

Se spune că o minciună poate deveni credibilă dacă este amestecată, în proporția potrivită, cu o doză de adevăr. Nu sunt nici pe departe un specialist, nici nu susțin teoriile pe care încearca autorul să le desființeze. Cred că adevărul este undeva la mijloc. Și mai cred că articolul este numai o formă de publicitate pentru niște ziceri, care, ca și zicerile pe care dorește să le combată, nu au nicio valoare.

Răspunde Ion Plaiesu spune: 24/05/2015 la 14:57 Dan Alexe se referă cu siguranţă la Nicolae Densuşianu, nu la Ovid Densuşianu (acesta din urmă fiind un savant remarcabil, des citat în lingvistica europeană). Atenţie şi la Dan Alexe, e un om de cultură cu talent scriitoricesc, plin de energie şi poliglot talentat, dar nu e un om de ştiinţă. Lupta sa cu dacomanii este pe deplin justificată. Când însă abordează probleme de istorie a limbii române, mai ales raporturile dintre română şi albaneză, are multe judecăţi eronate. Reia teorii de prin secolul XIX, fără să ţină seama că între timp s-a mai scris “câte ceva” în lingvistica românească.

Răspunde Emil spune: 24/05/2015 la 15:58 Argumentul ăsta, cu “scrie în Wikipedia, deci e adevărat”, nu este altceva decât o reluare, în cheie postmodernă, a clasicului, “e adevărat, a spus la radio, maică!”, sau a lui “l-am auzit io pă domnu’ Iliescu la televizor, iar Soarele nu minte”. No offence…

Răspunde Robert Werner spune: 24/05/2015 la 17:27 Citat: “Aici e un lucru asupra carora “dacopatii” se inseala profund, nerealizand faptul ca albaneza si romana s-au latinizat in acelasi timp prin cucerirea romana.”

Care ocupatie romana a albanezilor?! Prima referire documentara privitoare la acest popor apare abia in secolul al 11-lea.

“The Albanians first appear in the historical record in Byzantine sources of the 11th century. At this point, they were already fully Christianized.” Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Origin_of_the_Albanians

Nu se stie nimic despre albanezi inainte de anul 1000.

Răspunde un_batrin spune: 24/05/2015 la 18:02 O sursa credibila daca este folosita corect. Dacia preistorica este a lui Nicolae Densusianu, nu a lui Ovid D. In ce priveste cailtatea stiintifica a acesteia: “Vasile Pârvan, în lucrarea sa monumentală, Getica, se referă la autor și lucrare – “romanul său fantastic Dacia preistorică, plin de mitologie și de filologie absurdă, care la apariția sa deșteptă o admirație și un entuziasm nemărginit printre diletanții români în arheologie” (tot din Wikipedia dar la obiect).

Răspunde BUcifal SURF spune: 24/05/2015 la 18:06 Incetu’ cu incetu’ se fabrica otzetuL. BA, io cred ca au valoare din mai multe motive. In primul rand, orice sabotor se va folosi de natura umana si nevoile sale de la fata locului pentru a-si atinge OBIECTIVELE – cum marinarii de vant si de curentzi, cand motoarele au murit. …cum ar fi? sabotatrea natiunii, a statului national, sufocarea si impiedicarea devenirii, a evolutiei firesti, ghettoizare si tzinere in subdezv,sabotarea economica prin drenare de fluxuri in directii total gresite (minerit in valea jiului, par example PDL-Ridzi-PSD), inundarea cu false prioritati, nimicuri marunte, a.i. nimeni sa nu-si puna/ doreasca sa atinga tzeluri/obiective cu adevarat importante si hotaratoare, tzinerea cat mai departe a statului sabotat de sfera de influentza si interes a entitatzii sabotoare… E vorba de inteligentze muuult peste normal, in fata carora serviciile de INFORMATII supuse decidentului politic la fel ca pe vreamea marelui barabat, sunt neputincioase – retzele si subretzelele incluzand in mod obligatoriu factori de influentza, MACAR, pe linga decidentzii de top. (inclus muieri)

Răspunde shemu spune: 24/05/2015 la 19:41 Da, este halucinant cum vedetele zilei își permit să arunce cu vorbe, lăsând impresia că sunt niște somități, prin comparație cu care oricine are o operă e un terchea berchea. Despre Densușianu, Alexe aruncă așa ca la cârciumă că era un notar de provincie, care scria despre tarot și piramide. Lumea nu mai stă să mai verifice că respectivul era academician, absolvent de Litere, profesor la Universitate și membru în societăți academice occidentale. Există un program deliberat și sistematic prin care orice valoare din trecut sau prezent ne e demolată, pentru a fi puși în loc impostori bine aliniați la politica epocii.

Răspunde un_batrin spune: 24/05/2015 la 21:43 Un comentariu demn de un “dacolog” foarte bine informat. Nici macar nu stiti de unde va trageti seva.

Răspunde Ion Plaiesu spune: 24/05/2015 la 22:05 Nu-l simpatizez deloc pe Dan Alexe, ba chiar mi-e antipatic. Dar văd numai comentarii neadecvate la adresa lui. Spuneam că Dan Alexe e uneori depăşit de situaţie când intră în probleme amănunţite de lingvistică românească. Dar în general are dreptate. În ce priveşte dacomania, are şi mai multă dreptate. Nicolae Densuşianu era un diletant. Diletant la fel ca dacomanii de azi. În mod cert, Dan Alexe are un mare merit pentru încearcă să ţină piept dacomanilor – prea puţini încearcă să facă asta în spaţiul public.

Răspunde AERIENI cu ochii larg inchishi spune: 24/05/2015 la 13:48 Transpun in antichitate harta Romaniei de azi si calculeaza cat din teritoRiu a fost romanizat” BA, mai rau chiar! Transpun hartile acelea in MILENIUL 3!, pe teritoriul de azi al statului NATIONAL!, vorbind de superioritatea locuitorilor din anumite judete (create de marele barbat in 1968), fata de cea a locuitorilor din celelalte judete – si chiar PROVINCII – repet, in MILENIUL3, la 2000 de ani de la evenimente si 100 de ani de la unire! – iar toate acestea… + Harti cu Teritoriul NATIONAL CIUNTIT al Romaniei de azi! exista deja in teorii istorice si manuale de istorie! (hartile) Moldova pe vremea lui Stefan Voda avea cca 400 de mii de locuitori cu Totul, Valahia de Sud pe vremea lui Mircea cel Batrin tot cam atatia. …o nebunie totala! dar cu substrat politicoid-economic de tip posceaushist – din cauza urmasilor lui ceausescu aflati la butoanele celui mai corupt, sarac si inapoit nestat din Europa = banateanolteni&arminiimachidoni

Răspunde Mayhem spune: 24/05/2015 la 14:46 Ironia aici e ca Dan Alexe il critica pe Densusianu ca ar fi fost ocult (dar macar asta ca maserie a fost atat lingvist cat si istoric) desi insusi Dan Alexe n-are nici in clin, nici in maneca cu istoria si cu lingvistica. E un doar un simplu jurnalist si regizor de filme care isi da cu parerea despre x si y, un fel de Radu Banciu sau Lucian Mandruta, formatori de opinie de serviciu care au impresia ca ei au pus coada la vaca.

Lasand la-oparte faptul ca mostenirea albaneze in lb. romana e minuscula, mai minuscula decat mostenirea greaca sau turca, sa admiti ca anumite trasaturi lingvistice indica o convietuire mi se pare de-a dreptul aberanta. Mai ales ca pana in prezent, nimeni, dar nimeni, nu a putut dovedi o migratie cat de mica a romanilor de la sud de Dunare dinspre sud spre nord. Repet, nimeni. Nici macar cei ce predau acest lucru in scoli, precum maghiarii.

Teoria asta a fost si ea, la randul ei, inventata de un personaj ce nu era istoric, ci un geograf de serviciu la curtea imparatilor austrieci. Il criticam pe Herodot ca nu ar fi fost mai detailat, mai succint, dar macar omul asta a scris ceva. A lasat o mostenire, niste marturii in urma sa. Pe cand marturiile pe care migrationistii le tot inainteaza le-a lasat in urma un individ ce n-a avut nimic de-a face cu istoria iar singurele sale teorii istorice n-au avut la baza cercetari pe baza unor documente istorice, nici macar niste studii lingvistice sau arheologice (partial si pentru ca arheologia pe atunci inca nu devenise importanta).

Dacopatii sunt si ei de porc. Sa spui ca latinitatea provine de la daci in baza mitului fondarii Romei si a poporului latin e o prostie. Problema este ca datorita unor retardati de genul asta, apar niste genii ai Carpatilor gen Dan Alexe sau Lucian Boia care pretind ca ‘demitizeaza’ istoria romaneasca prin negarea a absolut orice tine de identitatea noastra. Iar lucrurile astea pica al naibi de bine propagandei anti-romanesti din strainatate.

Răspunde radu spune: 24/05/2015 la 16:38 Herodot un proto-ziarist ?? …Dan Alexe pare el insusi personificarea iluciditatii, a jocurilor de cuvinte gratuite si sarcasmelor fara substanta. Ma indoiesc ca un astfel de autor, foarte tulbure si incoerent el insusi, e o contrapondere.

Răspunde dorin valeriu spune: 24/05/2015 la 16:49 Aveti untru totul dreptate; cred totusi ca ar trebui sa precizati : Nicolae Densusianu, ca sa nu-l confunde nimeni cu Ovid, o persoana absolut respectabia ! Si inca ceva : ce va indreptateste sa vorbiti despre limbile bulgara si macedoneana ? “Macedoneana” e limba bulgara vorbita de bulgarii din (FYR ?) Macedonia; chestia cu “limba macedoneana”,inventata de yugoslavi dupa modelul “limbii moldovenesti”, spre a nega identitatea bulgara a majoritatii locuitorilor Macedoniei n-ar trebui acceptata de un istoric roman ! Sau sunteti de acord ca exista o limba moldoveneasca si, de ce nu, una vlaha ?!

Răspunde Popescu Ion spune: 24/05/2015 la 17:38 Următoarea propoziție, desprinsă din prezentarea de mai sus, m-a convins de seriozitatea cărții prezentate: „Herodot habar n-avea”.

Răspunde Fane spune: 24/05/2015 la 19:21 Sunt e acord cu dl Alexe, rolul dacilor în istorie este exagerat la noi la nivel de fantasme, si asta din cauza amestecării adevărurilor istorice – ce nu sunt puține – cu evenimente eventual posibile dar pentru care nu exista dovezi istorice solide.

Dar sa-l faci pe Densușianu “notar de provincie si ocultist” in condițiile in care acesta a fost membru al Academiei si a scris multe lucrări istorice este o afirmație descalificanta. “Dacia preistorica” nu e chiar un tratat de istorie însa acesta apare într-o perioada de lupta cultural-istorica împotriva stăpînirii austro-ungare in Transilvania; așadar poate fi socotita drept o strălucita lucrare de propaganda.

In plus, statuia lui Decebal e pana una-alta o opera de arta ce reprezinta un personaj istoric. Nu “noi, tracii”, nu “stăpînii lumii” ci istoricul rege dac Decebal. Si de ce nu, “Dragan fecit” ca el a plătit.

Răspunde Bogdan Brebenel spune: 24/05/2015 la 19:34 Devine din ce în ce mai interesant… apariția unor astfel de cărți e un semnal pozitiv. Încep să fie dărâmate fanteziile istoriografiei comuniste si post-comuniste. Aviz dacopaților și tracofonilor de serviciu.

Răspunde Dogaru spune: 24/05/2015 la 20:16 “Scriitorii antici nu sunt surse fiabile in acest domeniu” , zice autorul. Atunci, care este sursa fiabila? Oare Dl. Dan Alexe, cel care, cu multa altruism “face in aceasta carte un serviciu public necesar” si “ataca cu baioneta…”? Si, in fond, cine sînt “dacopatii”? Puteti da niste nume, autori, sau alte surse “fiabile”? Altfel, cititorul poate crede ca Dl. Dan Alexe se lupta cu mori de vînt.

Răspunde dusu spune: 24/05/2015 la 22:29 tratamentul cu ruminisme mult timp dauneaza grav judecatii dar pe de alta parte, nici o minciuna sau crima nu i de condamnat daca vrei sa formezi un popor

Răspunde Here spune: 25/05/2015 la 5:48 Are dreptate Dan Alexe,sintem un trib mic nesemnificativ,gloria trecutului nostru este doar in capul nostru.Cultura mica,calarita tot timpul de altii mai organizati/eficienti refularea noastra este in autominciuna calomnierea altora….

Răspunde xolv spune: 25/05/2015 la 10:43 In dulcele stil al globalizarii, nici o surpriza ca sunt promovate opinii ale unor semidocti cu lovire directa in regasirea identitatii nationale. Pana una alta Rusia inca se vrea a treia Roma, dar nimeni nu-l face “ocultist preocupat de tarot” pe Petru cel Mare sau Aleksandr Dughin.

Răspunde Decebal spune: 25/05/2015 la 11:24 Istoria ne spune ca getii, dacii au existat, acum 2000 de ani sau mai mult, pe teritoriul Romaniei de azi. Avand in vedere ca e putin probabil sa fi fost exterminati si ca n-ar fi avut motive sa plece, ar fi logic sa gandim ca sunt stramosii nostri, ai celor ce traim azi, aici. Ni se spunea, la scoala, ca ne bucuram de o clima temperata, ca in Romania gasesti toate formele de relief si ca, in plus, avem si iesire la mare. Un loc bun, in care sa traiesti. Putem presupune ca cei ce s-au stabilit acest loc bun au fost printre primii, in zona. Pana la urma, in plin sezon, cine vine pe plaja la 6:30 isi alege un loc bun, iar cine vine mai tarziu se multumeste cu ce mai gaseste. :)

Probabil ca, asa cum ne invata bunul simt, adevarul este undeva la mijloc, intre “dacopati” si “dacofobi”.

Vezi şi Edit

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki