Afişul prin care o mănăstire vinde ţigani (1852)
Primele documente care atestă prezenţa romilor în spaţiul Ţărilor Române datează la sfârşitul secolului al XIV-lea şi se referă la statutul de robi al aşa-numiţilor aţigani. Astfel, printr-un act emis în 1385, Dan I, domnul Ţării Româneşti, dăruia mănăstirii Tismana 40 de sălaşe de aţigani, care aparţinuseră iniţial mănăstirii Vodiţa. În 1388, Mircea cel Bătrân, dona mănăstirii Cozia 300 de sălaşe de aţigani. În Moldova, prima menţionare a romilor aparţine anului 1428, când Alexandru cel Bun dăruia mănăstirii Bistriţa, 31 sălaşe de ţigani. În Transilvania, primele astfel de informaţii sunt furnizate de un document (emis probabil înainte de 1400) prin care Mircea Cel Bătrân dăruia unui boier Costea 17 "ciganus tentoriatus"- tigani de cort.
Astfel de documente devin tot mai frecvente, astfel că în secolul al XV-lea, toate mănăstirile şi toţi marii boieri aveau în posesie robi de etnie romă.
Datorită numărului mare de rromi stabiliţi în statele medievale româneşti, etnonimul ţigan devine sinonim cu cel de rob. În funcţie de proprietar, distingem următoarele categorii de robi: domneşti; mănaăstiresti sau preoţesti; boiereşti ( "particulari", "de ogor"). Domul ţării, în calitate de stăpân absolute al ţării, dăruia mănăstirilor sau boierilor, printre altele şi robi rromi.
În ceea ce priveşte sistemul juridic, la început nu au existat legi referitoare la robi. Primele astfel de norme juridice au avut ca model cel bizantin. Ne referim aici, în Ţara Românească, la Pravila de la Govora, Îndreptarea legii, iar în Moldova, la Cartea românească de învăţătură a lui Vasile Lupu. Robii aveau un statut juridic particular, diferit de restul populaţiei şi nu prea aveau drepturi, ci mai mult obligaţii faţă de stăpâni şi stat.
Importanta economica, i-a facut pe domnitori sa acorde un interes deosebit fata de robii rromi. Autorul uni studiu, P.N. Panaitescu, aprecia ca "istoria tiganilor in Tara Romaneasca si Moldova apartine istoriei economice a acestor doua tari". Invazia otomana, ocuparea de catre acestia a porturilor romanesti de la Dunare si Marea Neagra, marile descoperiri geografice, au anulat pozitia ca tari de tranzit, la marele comert care lega Europa de Orient.
Marile proprietati , aveau nevoie de mestesugari. Un observator al realitatilor din cele doua tari romane, I.St.Raicewich, remarca faptul ca aici "toate artele mecanici sunt in mainile tiganilor sau ale strainilor din tarile apropiate". Societatea romaneasca, agricola prin excelenta avea nevoie de mestesugari straini.
In legatura cu statutul social- juridic pe care rromii l-au avut in Transilvania, remarcam ca aici nu au fost robi, ci erau organizati, dupa model romanesc intr-un voievodat. Voievodul, numit din cadrul nobilimii maghiare, avea atributii exclusive fiscale. Rromii nu se aflau sub jurisdictia autoritatilor administrative, ci se aflau sub jurisdictia exclusiva a sefilor lor.
Actele care au fost eliberate, arata o situatie de exceptie: libertatea de a umbla prin toata tara, autonomie interna a cetei de rromi, obligatii fata de stat mai mici decat ale celorlalte categorii sociale, absenta obligatiilor militare, toleranta religioasa. A doua jumatate a sec. al XVIII- lea a fost pentru rromii din Transilvania epoca de sedentarizare si asimilare, masuri initiate in spiritual reformismului luminat habsburgic. Domniile imparatesei Maria Tereza (1740- 1790) sia fiului sau Iosif al II- lea ( 1780- 1790) au insemnat o interventie importanta a statului in organizarea sociala.Cu masurile terezieni si iosefine incepe procesul de asimilare a rromilor din Transilvania. De la sfarsitul sec. al XVIII- lea rromii nomazi devin minoritari. Multi rromi devin locuitori ai tarii cu un statut social si fiscal identic cu al celorlalti oameni, dar se pastreaza ca indivizi sau ca subgroup avand anumite trasaturi proprii.
In aceeasi perioada, in Muntenia si Moldova, asistam la aparitia unor elemente de noutate juridical in ceea ce priveste statutul robilor. Astfel, se interzic casatoriile mixte, preotii fiind opriti sa mai oficieze astfel de cununii. "Sobornicescul hrisov" emis in anul 1785, interzice cu desavarsire casatoriile intre oamenii liberi sir obi, in Moldova, iar in Muntenia, "Pravilniceasca condica" din 1780 stabilea desfacerea casatoriilor mixte, iar daca se nasteau copii dintr-o astfel de legatura, acestia deveneau oameni liberi.
Sfarsitul sec. al VIII- lea, a insemnat si aparitia curentului abolitionist, in contextual marilor miscari politice si ideologice care aveau loc in Europa. Asistam la aparitia unor initiative particulare in ceea ce priveste necesitatea dezrobirii. Aparitia unei generatii de intelectuali tineri care si-au facut studiile in Apus, cuceriti de idealurile liberale ale Apusului, a avut un rol major in procesul de modernizare institutionala, culturala si politica a principatelor romane, in secolul al XIX- lea.
Ecoul în contemporaneitate[]
Dacă americanii şi-au asumat vinovăţia pentru sclavia asupra negrilor, în România, problema etniei rome este încă un subiect tabu. Nici politicienii şi nici Biserica Ortodoxă nu par interesate de asemenea chestiune.